Dragă om,
Nu eşti nefericit.
Te nefericeşti.
Înţelege acum că motivul scânteilor de nefericire care îţi apasă sufletul se datorează acelor multe şi înalte aşteptări pe care le-ai setat nimeni altul decât Tu.
Ţi-ai spus la un moment dat că până nu le împlineşti pe toate, parcă nu te poţi simţi împlinit total.
Ţi-ai pus mantia de filozof nefericit şi cinic şi ai zis că toate lucrurile astea sunt normale, sunt fireşti, că e acel angst metafizic, îmbrăcămintea celor aleşi.
Ai învăţat că fericirea nu poate veni din exterior, dar ce faci cu interiorul?
Dragă om, dacă lumea şi exteriorul ţi se par de nesuportat, ţin să te anunţ că în interior e şi mai complicat.
Te plângi că oamenii nu se schimbă, dar tu pe tine te schimbi?
Cât de des te schimbi tu, dragă om?
Cât de des dai cu egoul tău de pămînt şi laşi inima să vorbească?
Cât de des ierţi?
Cât de uşor accepţi tot ce ţi se întâmplă?
Cât de multă credinţă ai atunci când lucrurile nu merg cum doreşti Tu?
Citeşti cărţi de dezvoltare personală în aşteptarea acelui tren de fericire care va veni şi te va ilumina.
Ţi-ai pus deadlineuri de fericire. Alarma îţi sună în fiecare dimineaţă cu acelaşi mesaj: voi fi fericit când…
Dragă om, nu vezi cum îţi amâni fericirea?
Cum ea există în tine, dar tu îi dai snooze cu acel voi fi fericit când…?
Sursa miopiei sufleteşti.
Sursa care te deconectează de la sursă.
De la esenţa ta divină.
De la sufletul tău.
De la drumul presărat cu lumină pe care îl ai în faţă, dar pe care îl ignori fiindcă ştii Tu mai bine drumul.
Drumul lui voi fi fericit atunci când:
Atunci când vei avea banii pe care ţi-i doreşti
atunci când va veni El sau Ea
atunci când vei avea casa ta
atunci când vei avea familie şi copii
atunci când…
Dragă Om, Singurul motiv pentru care nu ai găsit fericirea este fiindcă singur ţi-o amâni, punând alarma de atunci când.